Mai avem cateva luni- vreo patru- si incheiem al doilea an de criza; usor nu i-a fost nimanui – fie persoana, fie companie. E drept ca au fost firme care au avut dimensiunea, piata si strategia care sa le permita sa profite de oportunitatile oferite de criza si s-au dezvoltat mai mult decat ar fi facut-o in conditii- sa zicem- normale, dar, din pacate, majoritatea nu s-au situat in aceasta categorie.

Toata lumea a taiat cheltuielile, si-a restructurat activitatea, personalul, s-a relocat sau si-a renegociat chiria; ne-am adaptat din mers schimbarilor legislative si ale pietei si am facut eforturi sa castigam noi clienti. Cu alte cuvinte, am fost si suntem extrem- extrem de ocupati si sub presiune. Si, dupa cum stim cu totii, greul nu s-a terminat…

Sunt o fire realist- optimista: ne asteapta o toamna grea si o iarna la fel; cred insa ca sunt lunile decisive pentru ceea ce va fi incepand cu primavara viitoare. Sper sa vedem in continuare rezultate gen „cresterea exporturilor” si „cresterea productiei industriale”. Cel mai probabil, in acest an economia Romaniei va inregistra o scadere; cred insa ca inca putem spera la o revenire in anul urmator, iar pentru acest lucru avem nevoie de mai multi factori. Unii- tin de autoritati, evident, iar altii de noi, si la cei din urma as vrea sa ma refer. Toti stim ca pentru a fi „castigator” trebuie sa ai competente, strategie, oameni calificati etc. De multe ori uitam insa de un factor care mie mi se pare de asemenea esential: avem nevoie de incredere, de un psihic care sa ne spuna zilnic „pot sa merg mai departe”, avem nevoie de ceea ce americanii numesc „mind set” de castigator.

Evident, nu vorbesc despre naivitate, ci despre incredere si atitudine prudenta, dar pozitiva. E nevoie de inca un efort major in urmatoarele luni, dar cred ca, daca vrem ca la nivel macro sa inregistram o oarecare crestere in 2011, trebuie ca fiecare dintre noi sa ne construim planurile bazandu-ne pe o mica crestere a propriului business, sa avem incredere in ea, in noi si sa gasim cele mai bune cai prin care sa o realizam.

Cred ca este momentul sa privim mai departe de principiul „supravietuirii” si, in aceasta toamna, sa incepem sa ne gandim cum putem sa evoluam. Se spune ca cel mai important este sa participi la o cursa si sa treci linia de sosire: cei care inca mai sunt in business sunt deja toti castigatori, intrucat „rezista” de doi ani. Unii dintre ei vor fi insa pe podium, iar strategiile, gandirea si psihicul cred ca trebuie directionate in acest sens de pe acum.

Am citit recent in presa si nu mi-a venit sa cred: conform unor documente văzute de anumiti ziaristi, Guvernul chiar ia in calcul varianta scaderii cotei unice de impozitare! Adica se studiaza anumite variante, se analizeaza efectele in planul incasarilor la buget si al „scoaterii la lumina” a unor locuri de munca etc. Pe scurt, daca impozitul pe venit ar fi redus la 10%, ar urma să fie scoase la suprafaţă cca 80.000 de joburi, cu incasarile aferente din contributii sociale si celelalte impozite, dar totusi incasarile la bugetul de stat ar scadea cu 3 miliarde de lei. În varianta scaderii cotei unice la 12%, minusul la bugetul de stat ar fi doar de 600 milioane de lei, dar  si locurile de muncă scoase la suprafata ar fi la jumătate.

Insa, ceea ce „se uita” in acest calcul este „colacul de salvare” care ar fi „aruncat” indirect multor companii. Ca si firma, atunci cand vorbim de impozit pe venit, acesta are trei componente: impozitul pe profit pe care il platesc actionarii pe dividende, impozitul pe profitul realizat de companie- pentru cei care mai au !- si impozitul pe venit pentru fiecare salariat, caci, in Romania, salariile se negociaza „la net” si, chiar daca in mod legal si contabil impozitul este atribuit angajatilor, in mod real acesta este suportat de catre firme. Sa nu uitam ca atunci cand a fost introdusa cota unica de impozitare de 16%, multe firme au lasat angajatilor diferenta de impozit (sau o parte din ea), astfel incat multora le-au crescut salariile – sa zicem- artificial. Diferenta este ca atunci multe firme isi permiteau sa fie generoase, Romania inregistrand crestere economica, iar afacerile mergand bine. Acum- situatia este la polul opus, iar reducerea impozitului ar permite companiilor sa aiba un cash-flow mai bun, sa nu inceapa sa taie si cheltuieli care n-ar trebui sa fie reduse etc. Cu alte cuvinte, o astfel de masura ar permite multor firme sa supravietuiasca mai departe, iar unora- care cumuleaza si alte conditii- chiar sa se dezvolte. Fireste ca, in plus, prin punerea in circulatie a banilor, s-ar sustine consumul, productia si… restul in lant.

In concluzie- daca s-ar realiza aceasta scadere a cotei unice, multe firme ar putea fi salvate si, prin ele, multe locuri de munca. Iar stimulul ar fi fantastic pentru evolutia intregii economii! Cum se spune- „tinem pumnii stransi” ca sa se indeplineasca…

Trecem printr-o perioada economica cel putin dificila, iar acest lucru ne afecteaza afacerile, locul de munca, planurile de viitor si… viata persoanala: muncim mai mult, deci petrecem din ce in ce mai putin timp cu familia; in acelasi timp, veniturile au scazut ceea ce ne „limiteaza” cumparaturile, timpul liber, vacantele etc.

Toata „zapaceala” adusa de criza nu inseamna insa ca trebuie sa uitam de adevaratele valori: sa petrecem zilnic ceva timp cu copii, prietenii, toti cei dragi… si cel putin o data- de doua ori pe an sa le dedicam lor cateva zile. Trebuie doar sa invatam sa alegem din solutiile si strategiile „anti-criza” din viata profesionala pe cele care ne-ar putea ajuta sa avem si o viata personala implinita.

De exemplu, pentru ca vacanta sa nu mai para un efort financiar ce trebuie facut de pe-o zi pe alta, ea trebuie privita ca un „proiect”: trebuie sa o planificam din timp, sa ne alocam un buget pentru ea si sa ne stabilim etapele ce trebuie parcurse (rezervarea din timp, deci la un pret mai bun, a hotelului, biletului de avion etc.). Asa, o vacanta de o saptamana in valoare de 3- 500 EUR pentru o persoana nu mai pare o cheltuiala mare daca punem de-o parte luna de luna, timp de mai multe luni, o suma fixa.

Aceasta teorie se aplica pentru orice cheltuiala „majora”, de la cumpararea unui nou frigider pana la achizita unei masini etc, dar am ales sa vorbesc acum despre vacanta pentru ca, in primul rand, sezonul imi dicteaza subiectul, iar in al doilea rand tocmai am revenit la birou dupa o saptamana petrecuta cu sotul si fetita mea.  Recunosc ca nu mi-a fost usor sa ma desprind de task-uri, postit-uri, telefoane, e-mail-ur, balante, proiecte de consultanta etc… dar concediul mi-a adus nenumarate clipe de bucurie cu familia, mi-a redat tonusul si mi-a imbunatatit rezistenta la stres

In final, sfatul meu este simplu: oricat ne-ar parea de greu in aceasta perioada sa ne „rupem” de birou, de responsabilitatile pe care le purtam, trebuie ca macar o saptamana sa ne o luam … o pauza. Aveti grija cum si cand incepeti sa o planificati pentru a va bucura de a ea!

Mirela Serban

Saptamana aceasta ne-am gandit sa va „dam un pont”!

Ideea ne-a venit dupa ce am observat ca automatele de cafea si cele de sandwich-uri sunt din ce in ce mai des intalnite in sediile firmelor. Totodata, companiile care preiau in gestiune astfel de aparate sunt din ce in ce mai …amendate! Iata si explicatia: de cele mai multe ori, in alegerea unui furnizor pe acest segment, companiile se intereseaza mai intai daca produsele comercializate sunt de calitate, daca aparatul este performant etc. Sunt foarte putini cei care verifica daca furnizorul detine autorizatie de comercializare pentru fiecare spatiu in care plaseaza automatul / automatele.

Conform legislatiei din Romania, firma care da in chirie un automat de cafea sau de sandwich-uri trebuie sa achite o taxa de 69 RON la Primarie pentru a obtine un acord de comercializare in sediul sau la locatia ceruta de client. La randul ei, compania care preia in gestiune automatul, are obligatia de a cere furnizorului aceasta autorizatie. Daca autorizatia nu a fost obtinuta, atat furnizorul cat si beneficiarul vor fi supusi unei amenzi, aceasta ridicandu-se la 100 RON, in cazul beneficiarului.

Speram ca pontul sa se dovedeasca util si sa va fereasca raportul de cash-flow de o eventuala … surpriza neplacuta. In final, pontul general valabil pentru orice afacere desfasurati este acelasi: acordati in continuare atentie cifrelor si legislatiei!

Nu de mult am fost contactata pentru a ma implica pro-bono intr-un proiect dedicat mediul tanar de business. Pana aici nimic iesit din comun: primesc relativ des astfel de invitatii si, in masura in care pot sa ajut si timpul imi permite acest lucru, ma implic cu placere. Prin urmare, am acceptat o intalnire,  am ascultat ideea proiectului si am acceptat sa particip fara sa ezit prea mult.
Programul se numeste Start&Grow si a fost lansat de Startups.ro, cu scopul de a sustine cele mai promitatoare start-up-uri, prin acces la resurse de business, consultanta si coaching. Din ce am aflat pe parcurs, au fost analizate aproximativ 200 de inscrieri in urma carora au fost selectate 4 firme castigatoare. Abia de aici a inceput sa se concretizeze rolul meu si al celorlalti oameni de afaceri care au raspuns pozitiv invitatiei: premiul castigat de cele 4 echipe consta in consultanta din partea unor oameni activi in domenii variate (de la avocatura, PR, servicii financiare etc). Lunar, din mai pana in decembrie, vor fi organizate intalniri cu antreprenorii selectati, intalniri la care vom discuta teme legate de lansarea si dezvoltarea afacerilor lor.
Am ales sa ma implic in acest proiect deoarece R&M Audit reprezinta materializarea cu succes a ideii de antreprenoriat: am pornit de la zero si ne-am dezvoltat organic, asa incat suntem unii dintre cei mai <aprigi> sustinatori ai initiativelor private. Mai mult, printre clientii nostrii se numara atat mari grupuri de companii, cat si start-up-uri, ceea ce m-a ajutat sa inteleg mai bine care sunt problemele cu care se contrunta. Din ambele perspective, am fost atrasa de ideea de a face parte din echipa de “adviseri” Start&Grow, idée pe care o consideram extrem de interesanta si provocatoare, atat pentru antreprenorii implicati, cat si pentru parteneri.

Trebuie sa marturisesc in final faptul ca toate cele 4 echipe castigatoare m-au surprinsa prin entuziasmul, dar si pragmatismul lor. Sunt convinsa ca, punand intrabarile corecte, urmand sfaturile adviserilor si, de ce nu?, invatand din propriile greseli, fiecare dintre ei are toate “ingredientele” necesare pentru a ajunge in curand un atreprenor de success.

Mirela Serban

Se spune ca este lipsit de sens sa iti propui un obiectiv daca nu iti stabilesti si o data la care iti doresti sa il atingi. In afaceri, putine deadline-uri ii afecteaza numai pe cei care si le propun: de obicei, acestea influenteaza un intreg lant de factori, entitati etc, motiv pentru care este cu atat mai important ca termenele sa fie respectate. Si este regretabil atunci cand autoritatile promit ceva care afecteaza mai mult decat semnificativ mii de firme si apoi… nu se tin de cuvant.

La inceputul acestui an, Ministerul Finantelor Publice a rambursat TVA in valoare de 800 milioane lei,  aproape dublu fata de aceeasi perioada a anului trecut, anuntand ca procesul va decurge in continuare astfel incat sa se incadreze in limita legala de 45 de zile si asigurandu-ne ca statul dispune de lichiditatile necesare. La sfarsitul primului trimestru, obiectivele propuse la inceputul anului au trebuit “revizuite”. Surprinsi? Din pacate, nu…

Pentru a putea contura gravitatea situatiei este nevoie de cateva date statistice oficiale privind nivelul intarzierilor: mai exact, in luna februarie, erau inregistrate la ANAF 2.042 de deconturi intarziate insumand 1,62 miliarde lei. In martie- 1,63 miliarde lei. Mai departe, din totalul deconturilor intarziate in luna martie, 1.515, in valoare de 432 milioane lei, aveau pana la 30 de zile de intarziere, iar 214, de 231 milioane lei, aveau termenul legal de solutionare depasit cu pana la 60 de zile. Deconturile cu intarzieri de peste 3-6 luni, respectiv 414, insumau 282 milioane lei. Potrivit acelorasi date ANAF, la 31 martie existau si 94 de deconturi nesolutionate, cu termen mai mare de un an, a caror valoare se apropie 159 milioane lei.

Am mai vorbit despre intarzierile pe care le inregistreaza rambursarea TVA in urma cu cca o jumatate de an si atrageam atentia asupra faptului ca acesta este inca un factor care blocheaza financiar firmele si ca este inca un element care sustine starea de incertitudine financiara: cu intarziere- asta e… dar CAND iti poti recupera banii? Cand poti programa anumite plati sa fie facute cu acei bani?

Criza economica este evident grea pentru toata lumea- persoane fizice, companii, institutii de stat, angajati, pensionari etc. Totusi – ar trebui inteles ca sectorul privat este cel care ii sustine economic pe toti ceilalti, asa incat ar trebui sa i se acorde respectul cuvantului dat si … sprijin- legislativ, fiscal etc.

Alaturi de multimea de vesti ingrijoratoare sau care ne anunta ca existenta/ munca noastra se complica o data in plus, am primit recent si una incurajatoare: Guvernul lucreaza la simplificarea declaratiilor fiscale – si nu numai- pe care trebuie sa le completeze firmele in fiecare luna- mai precis cca 25 de declaratii principale, tinta fiind ca in 2011 sa ajungem sa completam o declaratie unica, in format electronic, la un portal national, ca in Germania…

Ce pot sa zic… ca firma de contabilitate suntem printre cei care vor organiza focuri de artificii cand acest lucru se va petrece: consumul de timp nu numai pentru a elabora toate declaratiile, cat mai ales pentru a le depune, este enorm. Asa incat ar fi un pas extrem de important… Dar nu suficient, daca vrem sa evoluam intr-adevar si sa simplificam “viata” firmelor, pentru ca una dintre caracteristicile declaratiilor catre stat este ca oricat de multe ai depune si oricand le-ai depune, exista “n” ocazii in care ti se mai cer- aceleasi- inca o data. Dincolo de timpul consumat inca o data pentru a le depune, avem de-a face adesea si cu aspectul cah-flow-ului, intrucat adesea, recuperarea unor bani de la stat depinde de re-depunerea acestor declaratii. Ca exemplu- situatia concediilor:

Indemnizatia pentru incapacitatea temporara de munca sunt suportate initial de catre angajatori, în functie de numarul de angajati avut la data ivirii incapacitatii temporare de munca a unuia dintre acestia: firmele care au maxim 20 de angajati, suporta cheltuielile din prima zi pâna în cea de a 7-a zi de incapacitate temporara de munca a unuia dintre angajati, companiile care au între 21 – 100 de angajati- din prima zi pâna în cea de-a 12-a zi de incapacitate temporara de munca, iar cele cu peste 100 de angajati, din prima zi pâna în cea de- a 17-a zi de incapacitate temporara de munca. Dupa aceste perioade, indemnizatiile pentru concediile medicale sunt suportate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

Pentru perioadele pe care le suporta din bugetul propriu, firmele isi recupereaza banii de la Casa de Asigurari de Sanatate, dar, pe langa cererea justificativa, trebuie depuse inca o data toate documentele care atesta plata contributiilor la stat atat de catre angajator, cat si de catre angajat (desi acestea au mai fost depuse fiecare in parte, la termenele la care s-au produs platile), plus certificatul fiscal, plus fisa de platitor. Procedura este oricum greoaie, iar rambursarile intarzie foarte mult; avem clienti care asteapta rambursari inca din luna iulie a anului trecut, iar sumele nu sunt de neglijat, mai ales in conditiile actuale ale lipsei generale de lichiditati…

In concluzie- initiativa Guvernului este laudabila, asteptam cu mare interes materializarea ei si speram ca nu se vor opri aici, ci vor considera toata birocratia aferenta. Speram…

Mirela Serban

In ultima perioada am primit destule invitatii la diverse evenimente: lansari de produse sau servicii, conferinte tematice, seminarii, workshop-uri etc. – in masura in care timpul mi-a permis si evident, in masura in care eram interesata de subiect, am incercat sa particip, stiind ca de fiecare data ma voi intoarce cu un „bagaj” de informatii noi si, de cele mai multe ori, cu adevarat utile.

Saptamana trecuta (pe 24 februarie, mai exact) am participat la lansarea pe piata din Romania a unui nou sistem de intruire, bazat pe platforma web: SeminariiOnline.ro.  Aceasta platforma poate asigura instruirea video (live) pentru un numar nelimitat de participanti, aflati oriunde pe teritoriul tarii sau in afara. Ceea ce mi s-a parut cu atat mai interesant este faptul ca acest tip de training, online, pastreaza caracterul interactiv al unei conferinte „clasice” – in care participantii si speaker-ul sunt in aceeasi sala.

Platforma SeminariiOnline.ro este utila atat persoanelor a caror profesie impune pregatire continua si obligatorie (experţi contabili, consultanţi fiscali, auditori financiari, evaluatori, medici, farmacişti, avocaţi, etc), cat si companiilor care desfasoara periodic sesiuni de training (pentru echipa de vanzari, personalul din filiale, reteaua de distribuitori etc.). De exemplu, persoanele interesate de pregatirea pe un anumit domeniu (contabilitate, fiscalitate, marketing etc.) nu mai sunt nevoite sa se deplaseze pana la locul conferintei – cei din Bucuresti pot spune ca sunt mai norocosi, dat fiind ca aici au loc numeroase evenimente de gen, insa ma gandesc si la persoanele din provincie care sunt nevoite de multe ori sa se deplaseze in alt oras. De multe ori am fost intrebata daca training-urile pe care le organizeaza R&M Audit in Bucuresti- in cadrul campaniei „Contabilitate si fiscalitate pentru manageri”- ar putea fi transmise online pentru participantii din alte orase…

Eficientizarea costurilor ca urmare a utilizarii platformei seminariionline.ro este cu atat mai evidenta in cazul companiilor: prin utilizarea platformei se poate transmite aceeasi informatiei, simultan tuturor participantilor, eliminand costurilor de deplasare, cazare, organizare etc.

As putea continua cu descrierea solutiei, insa, daca v-am convins ca poate fi un instrument util si eficient pentru activitatea pe care o desfasurati, va invit sa aflati mai multe vizitand direct site-ul www.seminariionline.ro.

Poate va intrebati de ce am ales sa impartasesc tocmai experienta acestui eveniment. Ei bine, cred ca unul din primele costuri taiate odata cu instalarea crizei a fost cel legat de instruire. Dupa cum afirmam intr-unul din posturile anteroare, de cele mai multe ori reducerea costurilor se face plecand direct de la principiul “taiem de acolo unde este mai mult”, fara o analiza profunda a situatiei, iar acest lucru prejudiciaza adesea business-ul in sine si nu isi atinge deloc scopul initial, si anume de a ajuta afacerea sa iasa cu bine din criza. Solutia adusa de platforma SeminariiOnline.ro pe domeniul instruirii este un exemplu clar ca nu este intotdeauna nevoie sa se renunte la o activitate, ci pot fi cautate resurse alternative, cu costuri mult mai reduse, care sa permita sustinerea continua a activitatii.

La finalul anului trecut a intrat in vigoare Legea 363/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgent nr. 92/2009 pentru amanarea la plata a obligatiilor fiscale neachitate la termen, ca urmare a efectelor crizei economico-financiare. Conform datelor furnizate in presa de oficialii ANAF, la finalul lunii ianuarie, peste 400 de firme au obtinut aprobarea pentru amanare la plata a obligatiilor fiscale. Valoarea totala a acestor datorii, amanate pe o perioada medie de sase luni, depaseste 50 de milioane Euro.

Conform textului legii, amanarea la plata se poate acorda la cererea contribuabililor, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate, modul de organizare si data infiintarii. Amanarea la plata se poate acorda o singura data pe parcursul unui an, iar perioada pentru care se aproba nu poate fi mai mare de 6 luni. Cererile de amanare a obligatiilor fiscale datorate si neachitate se pot depune pana la data de 30 iunie 2010.

Potrivit studiilor efectuate de R&M Audit la finalul  anului 2009, aproximativ 80% dintre firme se confruntau cu lipsa de lichiditati din cauza creantelor neincasate, ceea ce implicit facea dificila sau chiar imposibila plata propriilor datorii. Experienta ultimelor luni imi lasa impresia ca situatia este si la ora actuala neschimbata. Tinand cont de acest statu-quo nefavorabil, era de asteptat ca numarul de cereri depuse la ANAF pentru amanarea platii oblligatiilor fiscale sa fie coplesitor. Realitatea ne-a dovedit insa contrariul – oficialii ANAF au declarat depunerea unui numar foarte mic de cereri – aproximativ 650.

Companiile romanesti – pierdute in incertitudinea legislativa

Am subliniat chiar intr-un post anterior faptul ca de multe ori am senzatia ca unii oameni politici din Romania nu inteleg sitiuatia reala cu care se confrunta companiile. Acestea din urma au ajuns sa nu mai poata tine pasul cu numeroasele schimbari legislative din ultima perioada din domeniul fiscalitatii – pentru unele propuneri de acest gen, precum “taxa pe fast-food”, imi pot permite chiar acordarea titlului de “experiment fiscal”. Din acest motiv, unele decizii care ar putea reprezenta adevarate solutii salvatoare, cum este cazul OUG nr. 92/2009, trec aproape neobservate. Singurul sfat pe care oricine il poate atat acorda, cat si urma in acest moment este permanenta informare; consuma timp, presupune efort, insa aceste informatii pot fi decisive pentru evolutia companiei.

Mirela Serban